Aflasem ca exista cineva, colectionar de casete audio - care nu stia mare lucru despre calculatoare - dar care ar avea intreaga colectie JECO. Incercasem de mai multe ori sa il contactez in urma cu ceva timp (doar pe facebook aveam contactul), si omul nu mi-a raspuns absolut deloc. Nu ii mai raspundea nici amicului de la care stiam de existenta lui, care se cunoscusera tot pe facebook. Pista inchisa...
Intre timp, am primit de la tine (Nota: Mihai Gaitos) brosura pentru caseta numarul 10, si am inceput sa caut brosuri - trebuia sa existe cate o brosura pentru fiecare caseta. Am vizualizat vechile anunturi pe OLX cu casete JECO, si in unele fotografii erau si brosuri! Am incercat sa iau legatura cu vanzatorii de la toate anunturile, poate dau de urma cumparatorilor, dar raspunsurile au fost mereu "a fost demult, nu mai imi amintesc nimic".
Dar, tot sapand si tot cautand pe Google, pana la urma nu stiu ce mi-a venit sa caut si dupa numele "Feteanu" (dl. Gheorghe Feteanu a fost "creierul" Recoop) - ba da, mi-am amintit, am citit ceva despre dansul in "Cartea jocurilor". Si surpriza, am gasit brosurile, aproape toate - inca exista la Biblioteca Universitara din Craiova (facultatea de Automatica). Ii urez sanatate celui care a avut ideea acum 30 de ani de a le pastra in biblioteca!
Acum, a trebuit sa fac rost de ele. Mi-a venit ideea sa public un anunt online, am cautat un site cu anunturi de joburi in Craiova si am postat. Urmaream zilnic la numarul de vizualizari, dar nu prea se uita nimeni. Imi pierdusem speranta, cand peste 2 luni primesc un telefon. Era in plina pandemie, iar bibliotecile erau inchise - era un student (la Bucuresti) revenit acasa pentru ca trecusera in "online". Baiatul a fost la facultate dar bibliotecara nu l-a putut primi. Atunci am apelat la metoda "batraneasca" - o cutie de bomboane, si intr-o ora aveam pdf-urile!
Descoperisem si "marketplace" pe facebook, si tot cautam cuvintele "casete audio", in speranta ca vor aparea printr-o astfel de colectie. Si cum o minune nu vine niciodata singura, chiar in ziua in care am primit brosurile scanate, apare o caseta JECO (cea verde, numarul 3, cu "Fotbal logic"), printr-o colectie de casete cu povesti. Sun repede vanzatoarea, si imi spune ca a promis deja colectia unei alte persoane - client fidel, si ca urmeaza sa se intalneasca cu persoana aceea. Nu a vrut sa imi vanda mie caseta JECO, indiferent ce suma i-am oferit - era vorba de seriozitate. Seara imi da vestea neplacuta, a dat deja toate casetele (si cumparatorul a vrut neaparat si caseta JECO, care era ca o nuca in perete in acea colectie). Insist sa il sune pe cumparator, sa il roage sa imi dea numarul de telefon, dar cumparatorul refuza. Totusi, imi da adresa lui de facebook - si constat ca era aceeasi persoana pe care o contactasem mai demult, colectionarul de casete!
Ii scriu omului si ii explic ca sunt pasionat etc, ca am pierdut "la mustata" caseta, dar nu imi raspunde. Si nu stiu cum imi vine inspiratia sa ii scriu ca "am decat brosurile", si in 2 secunde primesc raspunsul "Care brosuri"? "Pai cum, nu stii? Casetele veneau insotite de brosuri!" (ca si cum eu as fi stiut asta dintotdeauna!). Si ii trimit "momeala" - 2 brosuri scanate. Gata, s-a aprins! Ar face orice sa le aiba, chiar si scanate. Si cum branza e pe bani (si el dispus sa faca wav-uri la casete), am inceput treaba. Eu m-am ocupat de conversia in TZX (avea niste casete pe care nu se mai vedea eticheta si erau si trase prost, a fost ceva migala), dar mereu a iesit conversia.
O singura caseta refuza sa o prioritizeze, si anume caseta 10 (cea cu Triunghi). Imi confirmase ca o are, dar ma tot amana. Eram pe malul marii si eu ma gandeam la casete. Dupa ce am terminat si penultima caseta de convertit (si era chin la fiecare!), imi spune "Caseta 10 o am acasa la ai mei... si nu mai vorbesc cu ei". Sa pice cerul pe mine! Eram atat de aproape...
Si a doua zi, dupa ce se mai gandeste, isi face un drum la parintii lui. Nu stiu cum a decurs intalnirea, dar se intoarce cu 3 casete care nu mai aveau etichete, fara carcase. Speranta moare ultima, si trecem la conversie. Una dintre ele era din cele deja convertite, celelalte 2 erau casete peste care se inregistrase (pe una era TUTOR, l-am recunoscut imediat dupa sunetul ecranului de incarcare). Dead end...
Ca in orice poveste, si aici a existat punctul culminant. Imi spune: "Cred ca am vandut-o unui amic. Stai sa il sun." Si il suna pe amicul ala, care ii confirma ca o are. Dar omul era cam strans cu usa, si avea nevoie de bani. Nu vrea sa o imprumute, vrea sa o vanda. Si cere pe ea 200 de lei, la care colectionarul meu de casete ii trage o injuratura si ii inchide telefonul. (Asa mi-a relatat).
Si cum din pacate traim in lumea banilor, care regleaza cam totul, ii spun ca ii platesc eu (eram dispus sa platesc chiar mai mult pentru recuperarea intregii colectii, si pana acum eram mult sub bugetul alocat), si ciudat - amicul lui accepta, uita de injuratura instant! Ce fac banii... Gata, repede se duce la el (era seara tarziu), face RIP si asa am recuperat caseta 10, cea cu "Triunghi", prima caseta de la care am avut brosura. De la tine!
Bucurie mare, eram pe malul marii in rulota si testam de zor casetele, inclusiv "Triunghi" pe care mi l-am dorit atat de mult. Si imi vine o idee: autorul programului are un nume extrem de rar (il cheama Maxim Iurie) - ia sa il caut pe facebook! Bineinteles, facebook intoarce un singur rezultat, el trebuie sa fie. Ii scriu, ii trimit o captura de ecran, si uimit imi confirma: Da, eu sunt! Initial ii trimit softul facut de mine sa ii arat cat de mult mi-am dorit sa imit programul scris de el, desi al meu era cam primitiv. Si surpriza - nu si-a amintit exact propriul soft, a crezut ca era al lui! (Sau poate l-am imitat eu prea bine...) Apoi mi-a povestit mai multe, ca de fapt il scrisese pentru un concurs (era clasa a 12-a atunci), ca a avut parte de un profesor extrem de pasionat, si ca au venit niste francezi care l-au cumparat! L-au pus sa semneze ca renunta la drepturile de autor, si au cumparat softul! In 1990.
Experienta mi-a aratat ca e diferenta intre ce mi-am imaginat eu si realitate. Am crezut ca omul era foarte pasionat si, cu siguranta, a devenit programator. Dar de fapt nu, nu l-a atras asa de mult programarea, lucreaza altceva. Pentru mine a fost ciudat, am crezut ca cine a facut un soft asa de complicat, va urma aceasta cale in viata. Eu, de cand am avut in mana "Manual HC-90", am stiut ca vreau "sa fac programe" toata viata.
Testand mai mult "Triunghi", am gasit si niste mici bug-uri, pe care le-am corectat. Bineinteles, la vremea respectiva nu as fi avut cum, nu as fi avut nici uneltele si nici cunostintele necesare (cu siguranta nici rabdare). Acum l-am corectat, si il folosesc cu succes cu fiul meu (care este clasa a 7-a).
Intreaga colectie am partajat-o pe grupul de discutii romanianhomecomputer si poate fi descarcata folosind direct link-ul:
https://drive.google.com/file/d/1L78dbPANvnuiKoGXY6VmrOtV6PWAZrx4/view?usp=sharing
De asemenea, am aflat cu aceasta ocazie de existenta a alte doua casete aparute tot la Electrecord, dar nu in seria JECO: cea cu jocul Enterprise si cea cu Evolutaur. Am luat legatura cu Biro Zoltan (autorul jocului Evolutaur) - care acum se ocupa de firmware-uri de imprimante, si a fost incantat sa isi revada softul pe care il pierduse.